Talibanism

Dezvoltarea naturala si normala a unei societati nu se poate realiza in absenta dialogului.

Stiu ca imi este dificil cateodata sa incerc sa il urmaresc pe cel ale carui opinii sunt diametral opuse modului meu de a gandi si a intelege. Stiu ca imi este mult mai usor sa ii aplic o eticheta si sa il ignor. Dar prefer sa nu o fac. Din mai multe motive.

In primul rand pentru ca in permanenta imi impun sa ma intreb daca sunt in posesia unui sistem de referinta sau de analiza care sa imi permita sa inteleg corect opinia contrara.

In al doilea rand  pentru ca … nu imi este frica sa recunosc atunci cand gresesc si nu imi este frica de cel diferit de mine.

Frica naste violenta, nu neaparat fizica. In lumea virtuala frica de cel diferit naste replici suburbane, imprecatii, interjectii si interdictii. Cel mai des sub acoperirea anonimatului.

In lumea virtuala s-a nascut un tribalism patetic. In jurul blogurilor ultra-partizane, mai precis in jurul “parintilor” acestor bloguri, se aglomereaza cateva “spirite” maleabile si ductile, strecurandu-se cu o abilitate demna de o cauza mai buna printre vizitatorii normali… Aceste constiinte tremurate si tremuratoare practica acrobatii uluitoare, trec de la alb la negru intr-o fractiune de secunda in incercarea disperata de a fi pe placul “stapanului”. De cele mai multe ori primesc cate o blanda mangaiere pe crestet si incurajari.

Ei sunt talibanii virtuali. Anonimi, posedati de adevaruri absolute, maniheisti in manifestare, preluand automat  ideile “liderului spiritual”, devenind deseori ridicoli cand incearca sa-si utilizeze propria ratiune. Convinsi pana la ultimul neuron ca servesc “CAUZA”.

Unelte patetice, robotzei…

Update: O noua campanie electorala, aceleasi obiceiuri…