Pasaport biometric

Au fost introduse de cateva zile primele pasapoarte biometrice. Prilej pentru mass-media de a aduce sub luminile rampei proteste habotnice si cereri de explicatii patriarhale. Prin asocierea mesajului critic cu un spatiu ultra-ortodox se dilueaza si indirect se bagatelizeaza implicatiile utilizarii tehnologiei RFID (IDentificare prin Radio Frecventa). Existenta cip-urilor de identificare in actele de identitate constituie primul pas spre o posibila - repet posibila - dezvoltare a unui sistem extrem de eficient de monitorizare a cetatenilor. 

Worst case scenario :

1. STATUL impune utilizarea de cipuri RFID in actele de identitate - pasaport, buletin, carnet de conducere, etc

2. In comert codurile de bare sunt inlocuite de etichete RFID - incluse in structura diferitelor produse, direct din ciclul de fabricatie (nu poti face asta cu un cod de bare)

Ce inseamna asta? Inseamna ca dupa ce ai cumparat un produs - pantaloni, bluza, telefon, geanta, etc, cipul RFID ramane in produs, asteptand cuminte si rabdator sa fie “citit”.
RECAPITULARE: Un cip RFID stocheaza in el o serie de informatii pe care o transmite atunci cand trece la o anumita distanta de o antena corespunzatoare, aflata in functiune.

3. STATUL amplaseaza antene RFID in locurile in care doreste sa monitorizeze ceva - adica PESTE TOT. Nota bene: costurile sunt mai mici decat in cazul sistemelor de monitorizare video.

4. Cum ar functiona sistemul. Cand treci prin dreptul antenei toate cipurile pe care le “ai” cu tine se activeaza si transmit datele continute, inclusiv codurile proprii ale cipului, unice pentru fiecare. Pasaportul a transmis un cod CP1, blugii de pe tine au transmis altul CB2, ceasul de la mana a transmis CC3, si tot asa. La nivelul bazei de date centrale unde sunt stranse datele receptionate este foarte simplu ca setul de coduri receptionat sa fie asociat cu ceteteanul respectiv. Prin urmare chiar daca iti lasi pasaportul acasa, blugii tai te identifica, la fel si ceasul, la fel si mobilul din buzunar, la fel si geanta de pe umar.

5. Umbla vorba ca la un moment dat s-a pus problema introducerii de elemente RFID si in bancnote.

6. Daca STATUL poate sa faca asta, atunci si alte structuri si organizatii mai mult, mai putin sau deloc legale si/sau bineintentionate o pot face.
 

Daca va puneti intrebarea referitoare la costuri si dificultatea de implementare a unui astfel de sistem ganditi-va un pic la faptul ca, atunci cand s-a inventat televiziunea nimeni nu si-ar fi putut imagina ca Londra va fi integral monitorizata video de catre statul britanic.